Stii,uneori imi e atat de frica sa nu te pierd....
Te ascund printre ganduri numai ca sa te tin aproape,
Te iubesc din priviri,te alint cu soapte,
Esti insa orb si surd.
Vreau sa-ti spun ca te iubesc
Dar...in fata ta abia pot sa vorbesc...
Tu nu mai crezi in dragoste
Tu nu mai crezi in nicio ea
As vrea sa-ti pot deschide ochii
Sa-ti arat ca gresesti cand fugi
Dar,nu ma lasi sa ma apropri
Te temi sa evadezi in lumea mea...
E o lume imorala....
Tie frica sa te joci cu mine
Crezi ca daca stai deoparte totul va fi bine
Crezi ca toata viata se reduce la mister
Si toti actorii sunt de un singul fel...
Cat te inseli,cat te iubesc!
Tu crezi ca eu nu gresesc?
As renunta la totul pentru tine
La tot ce inseamna "imoral"la mine
La tot ce ti-ar face rau
Insa...nu-ti pot da sufletul meu
Deja il ai...dar tu nu stii
Si crezi ca tot jocul se va sfarsi
Intr-o buna zi,
Crezi ca iubirea va muri.
Si eu nu mi te voi mai aminti!
Stii ce...chiar daca voi fi inconstienta
In oceanul de suflete
Mereu...voi stii unde e sufletul meu
Caci el va fi vesnic langa tine!

Crazy - Aerosmith

"That kinda lovin'
Turns a man to a slave
That kinda lovin'
Sends a man right to his grave
chorus
I go crazy, crazy, baby, I go crazy
You turn it on
Then you're gone
Yeah you drive me
Crazy, crazy, crazy for you baby
What can I do, honey
I feel like the color blue. . ."

Viata unui cetatean intr-un stat totalitar

Cuprinde cu privirea atelierul parasit cu pereti verzi.Razele soareului ii supara ochii,la geam nu exista nici o perdea,era o incapere lipsita de fanetziile vietii cu unelte pline de praf.Baiatul incearca sa se scoale.Isi incheie nasturii de la camasa albastra,deschide larg ochii si priveste inca odata in jurul lui.Se simte prizonier intr-un decor ravasit,vrea sa evadeze,dar n-are cum...n-are unde...poate doar in vise caci realitatea o respira chiar acum prin plamanii ratiunii sale;respira praful mortii viselor caci oxigenul numai e la reducere in lumea verde a terrei,s-a epuizat.

Acum se ridica,isi i-a servieta,si pleaca dar numai dupa ce mai cerceteaza putin incaperea.Se simtea urmarit de un dicator cu un cutit urias in mana,gata sa-i reteze aripile,sa-i franga zborul.Se simtea inconjurat pretutindeni de prizonierii razboiului cu el insusi.Nu-l lasau sa traiasca,nu-l lasau sa viseze.Cand ajunse afara,nu cauta decat o privire,un zambet,un motiv ca sa-si continue drumul,dar strada era pustie,doar niste marionete ale unei scenete false se invarteau bete de ratiune in jurul rafturilor goale din magazine,in jurul cladirilor...erau pretutindeni.Erau si cateva papusi de ceara in uniforme in culori pastelate cu parul in mainile vantului."Mai bine ar fi ars-se gandea el- macar asa nu ar mai fi modelate de marionete".Erau ganduri interzise,imorale pentru teatrul de papusi ce ardea la fiecare chibrit al propriei ratiuni."Totul e fals,stratul de machiaj acopera adevarata fata a vietii,acopera sufletul ce zace in el cu vise moarte si mii de deziluzii.Lumea nu traieste,caci nu viseaza,toti doar se lasa condusi de celebrul designer al viselor moarte,le face costume papusilor de ceara si marionetelor apoi aceste materiale le distrug incet...dar sigur sau poate...prea repede!

"O, biata raţiune! Încerc şi eu să gândesc, să fiu onest şi corect,sa simt dragostea...dar,el nu ma lasa:Ceausescu..si tot ceea ce a creat el;celebrul designer de costume false al Romaniei!

Ma întreb cu frică, ce se intampla cu mine cu ceea ce traiesc acum...ma va cuprinde oare şi pe mine greaua boală a ultranaţionalismul? Din punct de vedere moral e o cercetare atat de grea!Contactul cu răul imi tulbură raţiunea.Adevarata ratiune,nu ceea ce vad,nu in ceea ce creed ei.

Eu nu cunosc doar trei culori...ci o paleta intreaga de vise colorate...M-am născut într-un stat totalitar şi am fost intoxicat, ca toţi ceilalţi, de ideologia acestuia. Iar adevărul şi binele, dezirabilul social şi politic nu le pot obţine prin simpla întoarcere pe dos a ideologiei comuniste – care este mediul meu de viata.Uneori cand vad cum toti pronunta un singur nume,poarta cu miile aceleasi costume,vad doar trei culori,iubesc un singur lucru...simt ca mi se spulbera niste iluzii intelectuale.E o viata plina de boli colective şi de vinovăţii dar,eu parca nu ma incadrez...eu sunt altundeva...nu sunt cu ei...nu ma inghesui sa-l vad pe dictator,nu-l admir,nu ascult nimic din ce zice si urasc din ce in ce mai tare tot ceea ce iubeste el."

Baiatul se plimba pe strada cu nr.113.Priveste cu uimire totul,de parca ar fi cazut brusc pe o alta planeta,si mai bizara decat cea anterioara.Nu intelege nimic.Isi pune mii de intrebari la care raspunde singur."De ce sutn galantarele goale?De ce costumele acesto marionete sunt atat de modeste?De ce nu zambeste nimeni?De ce sunt doar 3 culori,doar o singura persoana principala in viata tuturor,de ce inimile bat la fel cand rasuna un singur nume,un singur cuvant?De ce oare sunt asa de banali si totusi atat de preocupati in a-si complica viata cu creatii copiate de la Hitler si programate pe materiale proaste?"

E bizar...in mintea lui are loc revolutia pasiunii cu ratiune dar,el saluta doamnele,merge normal si inima lui bate pe refrenul inocentei .E inca un inocent,crede ca va salva ceva,crede ca va reusi dar,el e unul singur...cu toate visele lui...dar e singur.

Privirea ii se adanceste in asfaltul incins...dar el parca ar citit coduri din vise,si nu-si poate dezlipi privirea.A mers asa mult timp.In jurul lui se auzeau vocile papusilor de ceara"Traiasca Ceausescu!"

"Refrenul inimii mele duce spre mii de dungi colorate,al lor duce spre un singur punct:dictatorul" isi zise el dezamagit de propriile-i ganduri,dezamagit de lumea in care traieste.

Se facuse seara,iar el tot mergea si mergea,nestiind incotro se indreapta.Mergea incet,din ce in ce mai incet,gata sa cada dintr-un moment in altul in plasa melancoliei.Era sa fie martorul mortii propriului lui suflet plin de lucruri frumoase...plin de vise..daca nu era intrerupt.In momentul acela venise spre el o papusa de ceara cu codite.Baiatul ridica privirea si se uita spre mana lui stanga prinsa in palmele micutei.

Ea ii zise:

"Iertati-ma,v-a cazut asta!" si ii dadu o hartie verde pe care scria"Cu timpul vei descoperi ca sufletul tau e mereu liber!"

Baiatului ii dadura lacrimile...

"Multumesc,este un mesaj frumos dar,nu este al meu!Probabil l-a scapat cineva!"

"Dar,tovarase,am vazut cand v-a cazut din mana,acolo l-ati tinut tot timpul!"

"Serios?Nu imi amintesc sa fi vazut vreodata hartia asta!Dar daca spui tu!"

"De ce sunteti trist?De ce plangeti?"

"Credeam ca mi-a murit sufletul!"

"Stiti,sufletul nu moare doar calatoria lui prin Univers este infinita!"

"Ce te face sa spui asta?Hai spune repede de unde ai copiat-o?"

"Dvs. ca si mine aveti un refren al "vietii",se spune ca muzica e poezia sufletului dar,pentru poezie,pe langa vocea zeului dictator mai ai nevoie de libertatea sunetelor.Tovarase ati pus catuse viselor,nu se pot inalta...!"

"E frumos...dar n-am cheie!"

"Ba da,aveti:ratiunea!"

El inchise ochii,incercand sa se gandesca la o replica buna pentru papusa dar,cand ii deschise din nou se vazu intre peretii verzi ai camerei lui.Visase!

SMILE PLEASE

CLOSE

"Aici nu sta nimeni!"

Uneori...

Uneori refrenele ma imping spre un singur punct

Uneori as vrea sa te uit.

Uneori incerc sa te iubesc dar tu fugi

Uneori te vreau dar tu te ascunzi

Uneori machiajul e insuficient

Uneori ma indepartez de centrul lacrimilor...

Uneori totul se intampla cu un rost

Uneori nimic numai e cum a fost

Uneori vreau doar sa-mi pierd pasii in lume

Uneori dragostea e rea si nu ma lasa,se tine de glume

Uneori ochii mint mai mult ca vocea

Uneori glasul destinului ma deruteaza

Uneori vreau sa scap de tot ce dureaza

Uneori nimic nu e vesnic

Uneori dragostea ma arunca in bratele tale,

Uneori imi dai drumul si cad in lacrimi

Uneori amintirea mea o prinzi

Uneori zborul este prea scurt

Uneori iubirea aripile ti-ai rupt

Uneori simt ca niciodata nu vei intelege dragostea

Uneori pasii mei se vor risipi in lume,va ramanea doar amintirea

Uneori regasesti scenariul povestii noastre

Uneori nu imi intelegi scrisul

Uneori te arunc intr-un vals al gandurilor mele

Uneori uiti ritmul iubirii

Uneori imi aduc aminte ca esti amnezic si nimic nu iti amintesti

Uneori te pot aduce la realitatea,sa-mi fi alaturi

Uneori iti uiti replicile si te prabusesti din nou in letargia fanteziilor

Uneori as vrea sa stii cat de iubesc...chiar daca n-ai intelege....

Alizee - Moi Lolita

Guns N' Roses - November Rain

Când privesc în ochii tăi
Pot vedea o iubire reţinută
Dar, iubito, cănd te-am avut
Şti că am simţit şi eu la fel.

Pentru că nimic nu durează veşnic
Şi amîndoi ştim că inima se poate schimba
Şi e greu să păstrezi o lumînare aprinsă
În ploaia rece de noiembrie.

Noi am adâncit această durere mult, mult timp
Tocmai încercând să ucidem durerea.

Dar peţitorii întotdeauna vin şi peţitorii întotdeauna pleacă
Şi nimeni nu e cu adevărat sigur cine pleacă azi
Mergând departe...

Dacă am fi putut ţine timpul
Pentru a ne aşeza destinul,
M-aşi fi putut odihni
Doar ştiind că tu eşti a mea
Toată a mea
Deci dacă vrei să mă iubeşti
Atunci iubito nu te abţine
Eu tocmai am încetat plimbarea
În ploaia rece de noiembrie.

Ai nevoie de timp ... de una singură
Ai nevoie de timp ... complet singură
Fiecare are nevoie de timp ... de unul singur
Şti că ai nevoie de timp complet singură

Ştiu că e greu să ţi inima deschisă
Cănd până şi prietenii par a-ţi face rău
Dar dacă poţi vindeca o inimă rănită,
Nu ar putea timpul să te vrăjească?

Uneori am nevoie de timp ... de unul singur
Uneori am nevoie de timp ... complet singur
Fiecare are nevoie de timp ... de unul singur
Şti că ai nevoie de timp ... complet singur

Şi când temerile tale scad
Şi umbrele rămân
Ştiu că mă poţi iubi
Când nu mai e nimeni să te acuze...
Deci nu contează întunericul
Noi încă putem găsi o cale
Pentru că nimic nu durează veşnic
Nici o ploaie rece de noiembrie.

Nu crezi că ai nevoie ce cineva?
Nu crezi că ai nevoie de cineva?
Fiecare are navoie de cieva...
Nu esti singura ...
Nu eşti sïngura ...

Goo Goo Dolls - Iris

Si nu vreau ca lumea sa ma vada
Pentru ca nu cred ca ei vor intelege
Cand totul este facut pentru a fi spart
Vreau doar ca tu sa sti cine sunt

Inconstient

Arunca-mi un ultim zambet

Lasa-mi privirea sa se piarda in zarile albastre

Ineaca-te in vise moarte

Da-mi inapoi verdele stelelor!

Dormi in pragul dureri

Arunca-ma in abisul culorilor de mai

Priveste albul fulgilor

Arde-ma in suferinta ochilor tai

Poate asa vei stinge melanoclia iernii.

Aminteste-ti cine sunt

Lasa-ma sa-mi inchipui ca stii

Aminteste-ti moartea visurilor

Lasa-ma sa cred ca n-ai uitat

Aminteste-ti zborul muzicii in lumea ta

Lasa-ma sa cred ca inca mai are aripi

Aminteste-ti simfonia dulce a marii

Lasa-ma sa cred ca iluziile s-au inecat in amarul ei

Aminteste-ti drumul privirilor noastre

Lasa-ma sa cred ca amintirea ochilor tai inca ma doare

Aminteste-ti valsul dragostei in noi

Lasa-ma sa cred ca n-ai pierdut ritmul

Aminteste-ti zambetul meu

Lasa-ma sa cred ca tristetea nu-l ucide

Aminteste-ti intalnirile noastre

Lasa-ma sa cred ca inca mai intelegi timpul

Aminteste-ti de lacrimile mele

Lasa-ma sa cred ca inca mai privesti cerul

Aminteste-ti ca te-am iubit

Lasa-ma sa cred ca sufletul tau inca mai e langa mine

Aminteste-ti cat de mult am suferit

Lasa-ma sa cred ca-ti vei putea aminti ceva vreodata!

Jurnal de vacanta

Este ora 10.Stau si privesc pe fereastra cerul gri si cladiriile adormite.Parca ma uit la un tablou mort plin de strigoi.Nu e nimeni,nu se aude nimic,e prea liniste...prea liniste...mult prea liniste...

Eu cred ca viata este zgomotoasa,plina de sunete si zgomote.Vesnic nelinistita si imprevizibila.Atunci acum de ce e asa de liniste?Parca ar fi murit soarele.Poate a murit timpul.In camera mea e semiintuneric...veghez asupra orelor ce se pierd in minute de dragoste.Eu inca mai iubesc viata si acum poate mai mult ca niciodata vreau si chiar pot sa o traiesc...sa ma bucur de ea.Avem atata nevoie de vacante,de clipe in care sa fim singuri pentru a ne linisti,pentru a ne regasi,pentru a ne cauta radacinile.Nu cred ca putem fi vreodata singuri,uneori spiritele blande se plimba pe langa noi fara sa ne dam seama,uneori ingerii ne privesc din cer,diavolul ne pandeste si el,dar Dumnezeu ne vegheaza.Poate chiar langa noi,in linistea batai timpului se da un razboi al lumilor.Poate se bat doua universuri,sau poate raiul si iadul.E un razboi tacut cu pagube morale,noi nu il vedem dar poate e chiar in fata noastra.

Ce se afla dincolo de cer?Dincolo de Univers?As vrea in rai...dar nu gasesc drumul...Ce culoare are sufletul? Dar...cea mai mare intrebare a mea este:oare sufletul dupa ce se desprinde de trup,se poate intoarce inapoi pe pamant din orice parte al lumi celeilalte.Poate el sa-si revada pritenii,familia,locurile natale,casa,marea lui iubire?As vrea mereu sa pot crede ca sufletul meu se va intoarce alaturi de cateva persoane...sau macar va ramane cu amintirile.

M-am uitat la foarte multe filme saptamana aceasta si aproape toata au fost despre dragostea care invinge totul...chiar si moartea asa a fost "Ca in Rai";unele au fost cu si despre moarte de ex. "Mireasa moarta" sau "Corpse Bride"(in variante englezeasca).Insa un film care m-a impresionat placut interpretarea lui Maggie Smith a fost "Casa din Umbria".Am vizionat filme de tot felul si din toti ani:"Pe aripile vantului","Dragoste murdara","Iubire de sora","Charly" si multe altele carora le-am uitat numele.

E ora 11.La ora 13:30 in fata Liceului 4,langa scara mea,trebuie sa ma intalnesc cu o persoana care nu stiu cum arata si cati ani are.Stiu doar ca o cheama Diana,nu ii place matematica si nici fetele fitoase de la ea din clasa.Adora literatura,lb romana si lb straine.Ma simt asa de ciudat,chiar daca avem aceleasi pasiuni(aproximativ aceleasi) tot ramane o necunoascuta.Daca nu s-ar fi zbatut matusa mea si bunica ei sa ne cunoastem cu siguranta aceasta intalnire nu ar fi fost posibila astazi si poate...niciodata.

Tot ce vreau eu acum si mereu e sa pot trai viata si sa ma bucur de ea.Sa am o viata plina de aventuri,o viata ca un film..o viata dupa care s-ar putea scrie un roman,s-ar putea ecraniza un film..si daca ma straduiesc puti...poate va fi posibil.

Pana atunci las putin muzica deoparte si ma duc sa continui "Memorile" lui Eliade care sunt....absolut fascinante!

Uneori cred ca daca as fi trait in aceeasi vreme cu el si ne-am fi intalnit am fi descoperit amandoi cat de mult ne potrivim datorita lucrurilor pe care le avem in comun(si care nu sunt deloc putine).

Vita De Vie - Visare

O piesa mai veche a lui Despot...
Ma impresioneaza...are o voce deosebita dar el este un om si mai deosebit...rockul romanesc are o piesa de valoare!