Oare...exista dragoste?
...O dragoste care sa treaca peste tot...peste toate prejudecatile lumii,peste toate lucrurile...peste viata?
....
-Tu crezi?
-Nu.
-De de ce ti-e teama?
-Nu vreau sa ma ratacesc.
-Unde?
-M-as pierde in lumea ei...e mult prea complexa.
-Crezi?
-Are multa imaginatie,iubeste prea mult,crede in viata,eu nu!
-O iubesti?
-Doar uneori...cand imi povesteste lumea ei...cand imi canta sentimente,cand viseaza cuvinte...doar atunci.
-Si daca pleaca?
-O sa opresc timpul pana va pierde seva feminitatii si culorile imaginatiei.
-Si dupa aceea?
-Ii voi da drumul,ea trebuie sa zboare.
-Da...te iubeste.
-Nu mi-a zis!
-Crede c-ai sa o respingi.
-N-as putea...decat fizic.Dar,sufletul meu va fi mereu langa ea.
-Poate are nevoie sa-i spui asta...
-Nu inca...trebuie sa mai astepte,nu sunt pregatit!
-Da...cand vei fi!
-Poate...la trecerea dintre granite voi avea curajul,inainte sa plec in visul etern.
-Si daca va veni dupa tine?
-Nu.Iubeste prea mult viata.
-Asculta-ma,spuneiii!
-Constiinta nesuferita...da-mi drumul,vreau sa plec inapoi in lumea mea linistita...cu frica si temerile mele,cu sentimentele mele ascunse.
5 comentarii:
Interesant interviu. Şi frumos...
Initial am vrut sa-l numesc"refrenul sentimental"...dar...n-au fost decat niste ganduri,ale unei seri cu luna plina si sunete sentimentale prin atosfera!:)
Cineva mi-a scris într-o lucrare la Filosofie: "conştiinţa se apropie de sentiment, raţiunea de inteligenţă". Chiar, cum pot fi împăcate cele două, conştiinţa şi sentimentul? Eu am fost tentat mereu să le văd în opoziţie, adesea oamenii trecând peste sentimente pentru a-şi păstra ...conştiinţa.
'N'as pute iubi decat un intelept nefericit in dragoste...' ( cioran)
Unde spune Cioran asta? Mai am atâtea să descopăr la el...Pe el pot să-l iubesc. Nu-i viu, nu mă mai pot înşela...
Trimiteți un comentariu