De ce nu mori cand sufletul iti pleaca
De ce respiri cand lacrimi te ineaca
De ce tot vezi cand dragostea e oarba
....?....
Vreau sa ma intrebi ce fac
O sa-ti raspund ca nu stiu
Ai sa razi,crezand ca ma prefac
E adevarat...aud zgomot cenusiu.
E un timp pentru toate
E un loc pentru inimi
Cate minciuni desarte,
Nu exista decat lacrimi!
E atat de rau/.../
Sunt multe lucruri ce ranesc
Tu nu stii cat imi e de greu
Ma tot lupt sa nu gresesc...
Lasa-ma sa cred ca inca te iubesc,
Inima mi-a fost smulsa
Nu stiu nici ce mai traiesc
Privesc si plang o lume falsa.
Nimic nu exista cu adevarat
Un paravan acopera esentialul
Nimic nu e cu adevarat curat,
Sentimente manjite de existenta,
Asteapta idealul...
Esti sigur ca si tu esti bine?
Ca inca mai ai sufletul aici?
Ca inca poti sa te ridici...?
...Ca iubirea-ti apartine?
Arunca-mi un pistol
Vreau sa ma droghez cu eternitate
Nu tu ai gresit in acel rol,
Ci iubirea.Ascunde-te!
O masca necurata te pandeste
Asculta-ma,si viata ocoleste...
Sfarsitul e in fata,
Pe pamant cu exista dragoste si viata,
Niciodata n-ai trait cu adevarat
Esti nou aici,ce-i rau inca n-ai aflat!
Un scenariu fals e viata mea
Ma prabusesc in replici rele....
Iubire,nu te-au trezit inca visele?
As vrea sa plec
As vrea sa rad
Vreau sa te iubesc
Din cauza ta
Mereu gresesc...
Tot nu stii
Cat te iubesc....
Azi mor,
Maine traiesc
Mereu gresesc....
Mereu gresesc...
De ce nu mori cand sufletu-ti pleaca
De ce respiri cand lacrimi te ineaca
De ce tot vezi cand dragostea e oarba
...?....
Un comentariu:
Un cercetător al firii umane - Freud, de pildă -, ar spune că aici se dă o luptă între Principiul Plăcerii şi Principiul Realităţii. Neajunsul de a ne fi născut oameni este acela că ni se dă cu linguriţa ceea ce am vrea să devorăm într-o clipită. Aşa se construieşte viaţa morală a fiecăruia dintre noi: supuşi permanent interdicţiilor, învăţăm să cedăm. Şi cedăm încontinuu până la Cedarea Finală. În asta constă bucuria şi drama noastră totodată. Îţi doresc să le poţi împăca pe-amândouă: pe tine şi lumea..."Fericirea şi absurdul sunt doi copii ai aceluiaşi părinte" (Albert Camus, Mitul lui Sisif)
Trimiteți un comentariu