sâmbătă, 5 aprilie 2008

Jurnalul singuratatii




Arunca-te in bratele mele

Sa murim impreuna

Tacute,speriate fug clipele

Noi nu mai avem timp,nici scuza.


Daca nu fugim acum

Lumea

Ma va ineca cu zgomotul ei bizar...

Maine nu va mai fi o simpla zi din calendar

Poate atunci iubirea va muri

Vor fi vise mii care se vor narui...

Nu pot sa stiu ce va fi...

N-avem scuza daca nu fugim acum....


Lasa-ma sa mor in bratele tale

Sa ma inec cu parfumul pielii tale

Sa uit ca exist

Sa ard in mine tot ce e trist.


Da-mi inca un sarut de soapte

Invata-ma sa cred in viitor

Iarta-ma ca nu mi-e usor

Si plang momente fericite...


Pe mine nu ma face sa rad

Fuga stelelor printre nori

Nu ma ajuta sa cred

Ca maine iubire,poate n-ai sa mori...


.....................................................................


Si-mi spui ca totul va fi bine

Ca eu sunt noua in lume

Si nu stiu ce-i cu mine

....

Vreau sa plec,asteapta-ma!

N-am sa ma mai intorc

Plangi,tipa,sufera...

Si eu am facut la fel...

Totul s-a schimbat

Sunt la un pas de momentul mult visat

...Sa ma arunc in gol

Nu ma prinde,vreau sa zbor!

Simt fiorii sfarsitului

Sarutul mortii viselor e rece dar il asteptam...

In curand nu stiu daca voi mai fi aici...

Poate deja am plecat,sunt un nor...o soapta...

Universul ma asteapta,si n-am sa ma mai intorc.

Psihic,sunt deja departe

Fizic,voi fi mereu aici...

Pentru cine sa ma intorc?

Pentru iubirea care cere timp?

Eu n-am asa ceva,eu nu stiu sa sufar in taina

Si sa plang in zgomot,nu stiu sa ma bucur

De ceva ce ma raneste...

O mica depresie,o supradoza de lacrimi

Si am plecat,Adio!



Exista un loc in care iubirea o poti lasa libera

Exista un loc unde orice lacrima e o alinare

Exista un loc si pentru lumea mea

Exista un spatiu in care te voi putea uita!

2 comentarii:

Filonous spunea...

O întrebare: iubirea pentru ceva se întemeiază pe ura pentru altceva? Am constatat asta, de pildă, în cazul credinţelor religioase: atenţia acordată sufletului este însoţită de înstrăinarea faţă de corp. Or, dacă iubirea de celălalt e un fel de credinţă, aproape religioasă, înseamnă că ea se însoţeşte permanent de ura faţă de lume...

Diana spunea...

`Cand iubesti ceva,asa nu inseamna ca tot sentimentu` s-a intemeiat pt ura fata de altceva...**

Nu ma intereseaza ce zice religia,eu cred k sentimentu` asta poate fi mai puternic decat universu` si asta nuh inseamna neap k atunci cand iubesti cv urasti altcev...nuh cred!
Eu urasc timpu` pt k ma desparte d cineva pe care eu il iubesc muuult d tot,dar asta nu inseamna k din sentimentu asta d ura s-a nascut iubirea,sau invers...