insemnari de vacanta

Insemnari de vacanta...... Un vis...15.08.2007 18:07"Tocmai posibilitatea de a realiza un vis face viata interesanta"...Dupa ce visul se indeplineste trebuie sa cautam alte valori,alte vise,alte lucruri in care sa credem,alte persoane pe care sa le iubim...Cand se indeplineste un vis,focul unei iubirii se stinge...

Vacanta cea mare :))16.08.2007 14:20"Viata n-ar fi posibila daca nu am infrmuseta-o putin si n-am incalzi-o cu iluzia simtirii"(T.H.MANN)De abia dupa 2 luni de vacanta mi-am dat seama ca eu sunt o idealista,tind spre idealuri,lumea cu ajutorul imaginatiei o modelez intotdeuna spre a fi ideala ca si viata,ca si visele...Am avut o vara plina...si inca o mai am...mai uit la fumul tigarii ce izvoraste din tigara lui B...Toate romanele acelea cu aventurile inocente ale copiilor,cu drame,tragedii comdeii,marea,nisipul,Suceava,muntii Neamtului,apusurile de soare,umbrele,muzica,vizitele rudelor din Austria,Ploiestul,Braila,U.N.A.T.C.-ul,micile incidente si tragedii,Cazinoul,concertele rock, si mai ales vizitele la fumoarul scolii si visele...toate s-au contopit intr-o vara de vis...si au sa mai urmeze...

Bucurestiul...18.08.2007 17:18Luni plec la 4 dimineata la aeroportul Otopeni cu varul meu.Plecarea lui la Paris pentru o lunga perioada de timp ma intristeaza...as vrea si eu!Trebuie insa sa ma consolez cu doua zile in care sa recutrier strazile Bucurestiului...ma voi duce la cafeneaua turceasca de langa casa lui Alin si apoi vizitez teatrele...mie asa de dor de Odeon...imi pare rau ca nu pot ajunge la Buftea,printre filmari as putea sa o vad pe doamna T.dsar asta e.Imi amintesc de o melodie"Boulevard of Broken Dreams"al lui Green Day si de o vorba a unei bune prietene Malina C. care imi zicea odata suparata de nepasarea mea ca"vezi uneori cum intervin anumite chesti care

"La tiganci"19.08.2007 17:23Dupa o zi intreaga cu Green Day,schimb de replici in engleza cu un canadian si visare continuua,pot spune ca m-am trezit in sfarsit(cel putin asa cred).M-am lasat pe mana lui Eliade si am inceput sa citesc "La tiganci",mereu cu gandul la Paris si la doamna T.Ea a jucat in aceasta piesa la Teatrul Odeon.Era tiganca batrana.Inca visez...Cand stateam intre spatiul dintre fantana,iasomie si nuc am simtit ca o mana calda imi atinge umarul..dar nu era decat vantul..."Sunt artist/.../Traiesc pentru suflet!/.../in tramvai caldura era incinsa,nabusitoare...

"Paris e le petit Paris...21.08.2007 16:55Eram franta de oboseala cand ajunsesem in aeroport si totusi zambeam...de fapt eram pusa pe soti iar lumea mi se parea mai roz ca niciodata,si totusi el pleca...Dupa ore intreci petrecute printe bucuresteni si magazine in caldura insuportabila,cu strazile incinse simteam ca mor...De-abia asteptam sa ma intorc in lumea mea linistita si lipsita de agitatie inutila.Azi am terminat "La tiganci".I-am facut o vizita profei de mate careia nu i-am simtit rostul dar de care trebuia sa ma despart cum se cuvine...Dupa lungi asteptari,rudele din Austria au sosit...si Larisa printre ele..sper sa ne distram...As vrea sa fi plecat cu el...departe intr-un orasel din Franta sau in exoticul Paris...Cel mai mult mi-au placut tablourile de la Ikeia de care cu siguranta imi voi aminti mereu...de panze,culori,Turnul Eiffel...

Actorii..29.08.2007 12:58Astazi mi-am dat seama ca de fapt cu toti suntem actroi si avem macare experienta unui singur rol,doar jucam in teatrul vietii...Este cea mai intortocheata piesa,cel mai dificil rol pe care nimeni niciodata nu stie sa-l joace cum trebuie,nu stie cand sa planga,cand sa rada...Un filozof spunea ca "Viata este o piesa de teatru in care nu durata rolului conteaza ,ci felul in care interpretezi".Imi e greu sa-mi interpretez propria persoana.Trebuie sa improvizez mereu pentru ca spectatorii sa nu se plictiseasca sau sa nu se rataceasca(de)in replicile unui prost scenarist...


Uneori...06.09.2007 21:07Sunt suficent de matura insa uneori imi vine sa plec.Sa plec si sa las toate lucrurile nerezolvate.Sa nu-mi pese de viata mea,ce se va intampla,daca prietenii mei sunt bine,daca lucrurile isi vor urma cursul lor normal fara a fi nevoie de mici "interventii",daca cineva sufera...sa nu-mi pese de nimic...dar nu pot..Si ma framant mereu si ma agit,ma consum pentru orice fapt,fie el cat de mic ca totul sa fie mereu perfect!M-am saturat de incompetenta unora si efectiv de prostia majoritatii oamenilor ce ma-nconjoara...Nu sunt rebela(din pacate) dar fac si eu destule prostii,mai mereu si fara sa-mi dau seama insa uneori sa fii in locul meu si sa privesti la nebunii astia e enervant...insa am noroc cu prieteni inteligenti care ca aduc cu picioarele pe pamant si am nevoie si de o farama din rebelitatea lui D.


Cand te astepti mai putin...12.09.2007 17:01Mi s-a intamplat de foarte multe ori ca atunci cand speranta moare si cred ca am pierdut totul sa fie exact invers!De aceea nu trebuie sa renunti niciodata la lupta pentru visele tale dar totul e atat de dificil uneori...De pilda nu ma asteptam ca la sfarsit de an scolar,mai ales in aceea sambata ce "avea"sa fie groaznica,sa reusesc sa ma aproprii atat de mult de o persoana fff.draga mie si pentru a carei prietenie mult timp am luptat...sau acum doua zile...drumul sper constanta mi s-a parut un infern pana cand am ajuns la biblioteca judeteana care,ar fi fost locul cel mai neasteptat sa-l intalnesc pe Mihai Traistariu ~daca n-as fi aflat ce modest si inteligent este~ si mai ales dupa ce m-am facut cu un autograf,m-am trezit cu el in sala de lectura....:*:*:*:*:*Intotdeuna~aproape~cand te astepti sa iasa ceva bine nu iese si cand te astepti mai putin...asa ca incerc sa nu o i-au "razna" vreodata daca vreun vis de-al meu se prabuseste pentru o clipa in vidul deziluziilor...:)



TiMpUl & ViSuRiLe17.11.2007 22:40~Uneori timpul distruge faramele din iluzii ce le numim vise....Viata asta este nedreapta cu sufletele tinere si entuziasmate care-si doresc lumea la picioare...care cred ca o au si o vor avea mereu chiar daca acest lucru este temporar...si trecator...la fel ca adolescenta!Suntem nepasatori si indiferenti fata de adevarata valoare a oamenilor,a lucrurilor....a vietii....apreciem cu adevarat pe cineva abia dupa ce-l pierdem...pentru ca asa suntem noi romanii...Mi-as fi dorit sa ma fi nascut in Franta,in Elvetia, in Teneriffe sau poate oriunde in afara de tara mea...dar si mai mult acum imi doresc ca visurile si pasiunile sa nu-mi moara de-alungul trecerii timpului....nu stiu ce m-as face fara muzica,fara rock,fara teatru,carti,visuri,priteni,familie....Am gasit cateva din insemnarile mele din Jurnalul de pe hi5,ratacite de pe asta vara.....In capul meu pe atunci se invarteau multe ganduri,acum furtuna s-a mai domolit