Nu ma mai satur sa respir aerul adolescentei...al copilariei...
Uitam sa fim adevarati,uitam lucrurile ce odata erau totul pentru noi,uitam scopurile,dorintele,adevarata valoarea a vietii...
Astazi parca muzica a luat alta forma in urechile noptii.Ma gandesc la ce conteaza cu adevarat pentru mine si imi dau seama ca sunt atat de mult lucruri la care nu as putea renunta.Cand pierd un prieten drag sufar,desi pana in momentul respectiv poate n-am reusit sa-l apreciez la adevarata sa valoare...si lucrul aceasta doare...
Cand parintii si prietenii sunt langa noi nu ne putem da seama cat de greu ne-ar fi daca am pierde pe vreunul dintre ei,pentru ca golul pe care l-ar lasa ei,acuma este plin.
Acorduri de vioara,melodii rock...iar eu iar visez...de fapt eu mereu visez sunt"Cu capul in nori si cu picoarele pe pamant" cum spunea diriga,iar eu am un univers care este gata sa ma primeasca mereu...orice ar fi...
Imi amintesc cum a inceput totul...din dorinta de a putea face mai mult...
Doar pentru ca diriga critica multe lucruri la mine inainte a facut din mine ceea ce sunt azi...ca s-o oftic intr-un fel pe ea m-am apucat de citit romane super-grele,de scris poezii,compuneri si asa mi-am creat un univers,o lume,un spatiu numai al meu incarcat de muzica,amintiri frumaose si oameni draguti...am atat imaginatie incat nimic nu mi se pare imposibil...si pot creea tot ceea ce-mi doresc doar daca vreau...e minunat....oare chiar meritam acest dar?Ma intreb de mii de ori...
Imi amintesc prima ora de desen in clasa a5-a cand profu mi-a spus ca desenez ingrozitor...atunci m-am ambitionat intr-un weekend si am facut un desen destul de reusit si de atunci ma straduiesc sa fie din ce in ce mai bina...vreau sa ma apuc de designer sa crez noi capodopere....
Ma bucur ca am ajuns un fel de eleva model in domeniile pe care le iubesc,chiar daca eu n-am avut nici o clipa intentia asta...
M-am saturat in ultimul timp sa-i aud pe absolut toti cei din jurul meu vorbin despre tezele cu subiect unic "iti deci viitorul trebuie sa inveti foarte mult" :)) ei si?!?
Nu-mi pasa eu am alte prioritati sper deosebire de prietenii si colegii mei cum ar fi: teatrul,muzica,scrisul...
Uite,eu tocmai anul asta m-am gasit ca vreau sa ma ocup mai intes de piese de teatru de poezii de scris si pubilcat in cat mai multe reviste...
Imi amintesc ce planuri aveam la inceput anului scolar....si cu siguranta m-am scuhimbat RADICAL de atunci,desi nu au trecut decat 3 luni...
Atunci nu vroiam decat sa fac ceea ce am facut si intr-a 6-a: sa invat foarte bine,sa iau numai note mari,si sa ma implic in cat mai multe proiecte...adica munca,munca si iar munca!! :))
Ce ciudata mai era (nu ca acum n-as fi) dar nu-mi arde de scoala... nu ma mai omor eu atat si ma implic doar in chestii din care chiar pot sa capat o oarecare experiente,lucruri care cu adevarat merita sacrificiu si pierdere de timp! :D
De fapt....vreau cat mai multi prieteni,cat mai multa muzica si distractie cat cuprinde...sarbatori linistite si restu mai vedem!
duminică, 2 decembrie 2007
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Un comentariu:
'iar eu am un univers care este gata sa ma primeasca mereu...orice ar fi...'
al meu este multilateral dezvoltat si nu gandeste doar in limba lui materna.. {Cu totii avem universul nostru.. si de noi depinde cat de infinit este el..(^.^)} kiss uu
Trimiteți un comentariu