I. Labirintul noptii

Se sting luminile.O liniste generala ramane in urma pasilor;toti se grabesc spre iesire de parca era pe cale sa se epuizeze stocul libertatii...scapasera de clipele infernale;de tortura viitorului ce vrea sa-i modeleze inca din prezent.Era intuneric,insa o pereche de ochi straluceau de seninatatea tineretii in asteptarea unei alte straluciri intarziate.Privirea Lisei se izbeste inca o data de acele nestatornice ale ceasului...incepuse sa-si piarda rabdarea si sa-i fie frica de coridorul intunecat al scolii,de absenta pasilor zgomotosi si mormanului de sunete ce alunecau in valurile timpului.Incepuse sa tremure din cauza nesigurantei cand,deodata o palma calda ii atinge umarul,sperind-o.Se intoarce infiorata de atingerea calda si da ochii cu el."-Era doar Tiberiu...cum am putut sa ma tem vreo clipa stiind ca el este aici?!" lasa spaima sa-i moara in ganduri si se linisteste.Isi ridica privirea din pamant si incearca sa o gaseasca pe al lui,buzele ii tremura insa reuseste sa-i adreseze cateva cuvinte,aproape in soapta:

-Ah! dvs. erati...m-am speriat ingrozitor!Credeam ca ati plecat...

-Off! copila mea...doar stii ca in recreati am stabilit sa plecam impreuna.As fii indraznit eu oare sa nu-mi tin promisiunea fata de tine? in tot acest timp isi pierde privirea printre buclele ei negre...lumina lunii le da un luciu special...el nu reuseste sa-si revina din visare si totusi...o asculta.

-Sunteti un om minunat!V-am mai spus-o?Cred ca ar trebui sa o fac mai des...

-Stiu ca tu esti o scumpa si incerci mereu sa-mi faci complimente...vezi in oameni chiar si ceea ce nu exista!

-Va inselati...din pacate nu mi-ar ajunge ani de zile sa gasesc pe pamant,in tot acesti oameni,ceea ce gasesc in dvs...

-Dar...totusi ce pot avea eu atat de special? dar...imi raspunzi alta data,acum trebuie sa prind autobuzul!

Sa mergem,e intuneric si frig aici...imi dai fiori!

Lisa nu mai comenta nimic...isi lua ghiozdanul albastru si se grabi sa tina pasul cu profesorul,pana cand amandoi iesira pe poarta scolii.Crengile castanului de langa chiosc incepura sa se aplece tot mai mult la pamant,frunzele se lasau duse de privirile trecatorilor spre inceputul unor ganduri imorale si necunoscute lumii...totul capatase un aer sinistru,numai luna isi pastra forma si stralucirea noptilor de decembrie.

Insa decorul misterios si tacut al satului nu le dadea fiori Lisei si profesorului Tiberiu care se indreptau glumind spre statie.Tiberiu se apropie de Lisa vrand sa-si i-a ramas-bun insa ca de nicaieri se porni o furtuna puternica...ceata se intetea,ploaia era tot mai deasa,norii tot mai numerosi,vantul tot mai puternic cu suflul lui de gheata.Lisa se speria ingrozitor si isi lua de mana profesorul...incercand sa vina si mai aproape de acesta.Deodata,luminiile se sting in tot satul;mai mult ca sigur avusese loc o pana generala de curent.Nu se auzea nimic in afar de bataile repezi ale inimilor celor doi,vantul sufla tacut,ploaia se lovea lin de strazile pustii...nu era nimeni prin preajma...nimeni...

Vasleau amandoi in aceea noapte neagra si deasa...Lisa tinea ochii inchisi,ecoul tacerii ii domina gandurile ;profesorul nu facea decat sa o strang mai tare si mai ocrotitor la pieptul lui cald pe fata...parca ar fii vrut sa o apere de bezna aceea muta si infricosatoare.

Se indreptau spre nicaieri...cat de absurd putea fii totul:nici un om,nici un suflet,nici o suflare in plus,nici o lumina,nici un zgomot in centrul comunei...parca sfarsitul lumii nu i-ar fii lasat decat pe ei in viata si i-ar fi inlaturat de pe fata pamantului pe toti ceilalti.

Noapt tipa in culori abstracte...teama era incolora simtirii,tipetele inimii erau acoperite de o dunga imorala.Isi spuneau ca nu e decat un vis absurd,un cosmar din care se vor trezi si totusi...frica de necunoscut ustura sensbilitatea somnului iar ei nu se trezeau...deci era adevarat...era timpul ca basmul sa i-a sfarsit dar,protagonistii lui ramasesera blocati in piela unor personaje oarbe de sunete is mute de culori...

Lumina lunii i-a calauzit pe un drum nou...erau din ce in ce mai speriati si socati din cauza faptului ca numai era nici un suflet in apropierea lor...

"-Hei!voi cautati cumva pe Amber?" i se paru profesorului ca aude...insa nu erau decat ganduri absurde isi zisese si nu dadu importanta.Lisa era prea infricosata si inghetata in acelasi timp ca sa-si poata da seama de ceea ce se intampla in jur,asa ca Tiberiu numai indrazni sa-i intrerupa starea si asa destul de groaznica cu ideile si gandurile lui stupide...Ploua cu lacrimi de gheata,innotau prin ceata fiecare cu gandurile si temerile lui...

Insa...tacerea fu intrerupta inca o data de aceeasi voce,respectiv de aceeasi intrebare.De data acesta insa,profesorul intoarse capul,ceea ce o facu si pe Lisa sa tresara putin speriata.

La cativa metri in spatele lor era un batranel intr-un fel de mantie neagra cu niste bete in mana stanga si o cutie mare si neagra in cealalta mana.Acesta se apropie de tineri speriati de aparitia acestui personaj total neasteptat in decorul acestui scenariu trist si infricosator...

-Sara buna!D-apoi pe Amber o cautati dvs.?

Profesorul ezita...dar intr-un final ii raspunse cu voce tremurata:

-Buna seara,domnule!N..nuu cred ca...ne-ati confundat.E intuneric si e foarte frig,si gerul amorteste toate simturile rationale...ajungem sa confundam oamenii.Noi nu stim cine e Amber...dar ne-am ratacit,elevei mele Lisa ii este rau din cauza furtunii ce s-a mai domolit putin iar dvs. sunteti o mi..minune!

-Hmm!Dumitale nu te-ai gandit ca nu e bine sa stai afara pe o vreme ca asta!

Si pe deasupra ai mai luat si copila ista fragila cu dumneata!Ce fel de barbat esti dumitale?Puteti sa muriti amandoi de frig.

-Pai draga domnule,noi plecam de la scoala si tocmai a inceput furtuna si..

-Hai ca asta-i buna!pai da ce,orele de scoala se tin la miezul noptii?

-E ora 9 domnule,am tinut cercul de filosofie pana tarziu din cauza ca subiectele temelor propuse erau destul de captivante...a inceput furtuna si ne-am ratacit v-am mai spus.Dumneata esti unicul suflet ce ne-a iesit in cale dupa atatea momente de panica si ganduri absurde.Parca ar fii venit sfarsitul lumii caci,pana aceea de curent parca ar fii sters toate persoanele de pe fata pamantului...

-Vai!da eu credeam ca o cautati pe Amber!

Stiti unde sunteti?Stiti unde ati nimerit?!?

-Dar cine e acesta domnisoara Amber de care tot imi vorbiti si unde suntem acum?

-Dapa-i aista-i lucru mare ca nu stiti cine e domnisoara Amber!E foarte cunoscuta pe aici...e o vrajitoare...numai cu magia neagra umbla si te poate ajuta in orice...in plus mai are niste fete...un fel de bordel...e foarte cautat!Vin oameni tocmaio din capitala ca sa vada miscarile fetelor...zi si noapte bordelul si vrajitoarea sunt disponibile.Da pai cand v-am zarit cu fatuca aista la brat mi-am dat seama ca nu-s de dvs. treburile aistea!

-Incredibil! spune Lisa-trezita parca dintr-o letargie indelungata-stau poate la cateva strazi de acest loc si...nu am auzit niciodata de Amber si de bordelul acesta!

Privirea profesorului devenea amenintatoare...acesta se uita fix,cu indiferenta si indignat in ochii caprui ai batranelului.

-Multumim domnule pentru informatii si va rugam sa ne scuzati de deranj si de...intrebari.Nu ne intereseaza de nici o vrajitoare,vrem doar sa gasim o iesire!Dar decat sa mai aflu atat eu personal cat si copila acesta vreo alta "noutate" despre aceste zone si locuitorii lor,mai bine plecam!La revedere! Si o seraa"buna" in continuare!Nu va deranjati o sa gasim noi vreo iesire din acest labirint al groazei si intunericului.Tiberiu o lua puternic ba chiar violent pe Lisa de mana,parca ar fii incercat sa o apere de cine stie ce primejdie ce-i pastea in preajma batranului aceluia...amandoi se pierdura in noapte neagra si deasa...din nou la cativa metri in urma lor se auzeau niste vorbe..dar acestea erau strigate...batranul misterios incerca sa-i avertizeze cu privire la ceva insa,profesorul se saturase de chestii absurde.

Pasii profesorului si ai Lisei se pierdura cu totul in noapte...