M-am saturat de aripile tale de gheata
Ce-mi topesc visele in flacari reci
Ascult refrenul mortii timpului, ce suna
Ca mersul apasat al unor nori
Pe cerul negru de lumina...Stiu ca nu intelegi nimic,
Nu e decat o ghicitoare falsa si murdara de funingine
Nimic n-ai cum sa afli caci ar insemna sa descosi un pic
Din stofa brodata pe inima mea,si stiu ca nu vei putea...in tine
Sau in palatul de clestar ard demonii trecutului nostru
Ai vrea sa pleci acum...dar nu te las!....
M-am saturat atat de tare sa fiu aici...
Arzand intr-un ocean de vise...plutind pe aripi pe iluzii
Gandindu-ma ca poate ziua de maine
Va intelge nemurirea dragostei mele in tine;
Nu-i pot cere unui inger orb sarutul fericirii
Nu-i pot rapi promisiunea ca vei fii aici....
Aici...in sufletul meu mereu si ca nu te vei ofili.
Nu vad nimic,lumina de la capatul tunelului se stinge
Si mie teama ca nu mai am chibrituri
Sa dau foc inimii tale,sa topeasca ceara fierbinte
Gradina uscata,sufletul crapat,fantana secata de atatea dureri.....lipsite de visuri
Nu vreau decat sa-ti reintalnesc privirea,
Sa intorc timpul acolo unde tu ai fost prezent
Sa-mi innec amarul in regasirea
Stralucirii de odinioara a ochilor tai...incet,
S-aud bataile inimii,sa-ti simt respiratia
Sa-mi topesti visele in mainile tale calde
Sa-mi regasesc speranta in nebunia din tine...
Sa-mi redai viata in sopate de emotii crescande...
Sa-mi regasesc optimisul,sa vreau sa traiesc
Sa-mi vegiezi noptile,sa-mi spui "te iubesc!"...
Dar e imposbil sa te intalnesc
De ce? O stii prea bine...esti un ecou fara sfarsit
Un sentiment ce m-a ranit...
O poveste fara nume,o voce fara glas,
Un cantec fara melodie....un original fals...
Nu intelegi nimic?Nici eu...
Imi pun doar intrebari fara raspuns
Nici nu stii ca m-am saturat mereu,
Sa fur iluzii din cuiburii de viespii si sa le indes
In cuiburi secate de dragoste...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu