Imoral....

Vreau sa-mi explici sensul cuvantului "imoral",

Chiar daca stiu ca nu-l vei intelege niciodata,

Vreau sa cred ca inca esti un sentimental

Ca inca mai esti blocat in iluzia mea inventata,

Plina de cerneala si lacrimi

Udata de strigatele prejudecatilor,

Dulce ca un sarut tarziu poposit in clipele inimii

Care te astepta in zadar in visul de dor...

Niciodata n-am reusit sa ajung in lumea ta...

Mereu m-am inecat de dor in talazuriile privirii tale,

Intunecate si adanci ca o apa...

Nu-mi arunca cuvinte fara inteles,prafuite

De amaraciune si lipsite de credinta...nu le vreau...

Ce sa fac cu chipul tau? l-as ascunde oriunde dar nu in inima mea

Nu vreau sa iti ofilesti viata acolo...Oftau

Petale de crin in lacrimi negre iubirea mea...

Mergeau candva visurile noastre sa se joace cu stelele,

Spune-mi,de ce oare s-au ratacit?

Fulgii de nea se mai topesc inca de privirea ta rece,

Imi raspunzi ca "...poate au murit"

Dar noi oare mai traim?

Nu,buzele tale sunt prea dulci, nu vreau sa ti le scalzi in setea de iubire

Ucizi si ultima parte din inocenta mea,impreuna pasii destinului ii citim,

Ai vrea sa fugim sper nemurire...

Si totusi ramanem acolo unde ne-am nascut,

Pe-un fir tesut cu teama,durere,nostalgie

Atarnam orbi de culori,desupra sobei mortii,tacut

Mai e orbul ce nu vorbeste viata in culori nevazute...vie

Ramane amintirea ta chiar daca ata se va destrama,

Chiar daca noptile vor devenii zile,chiar daca nu te voi mai vedea,

Chiar daca iluziile ni le vor surpa...

Nu mai jongla cu amintirile noastre caci s-ar putea sa spargi iubirea

De o vei scapa in iadul raiului nostru.

Am prins zborul unei pasari in alcatuirea unui tablou de iarna,

Inca pictez amintirile noastre,dupa ce le inchid in cufarul

Cu note,si petale arzand in focuri de lumini

Te apropi...si imprasti albul norilor pe tablou

Asa cum imprastii dragoste pe buzele mele inainte sa pleci

In cautarea misterului inchis intr-un cavou...

Te iubesc mai presus de orice,mai presus de viata

Dar tu nu stii caci e mult prea imoral ce simt,prea greu pentru

Trupul tau usor aproape incolor,numai este cum era odata:

Plin de si visuri imposibile cu mine;pe acel astru

M-ai invatat tangoul unui vis de iarna,melancolic...

Inca nu ma satur sa te pastrez in trupul meu

Chiar daca i-ai putea prelua conducerea,puternic

Caci nu esti decat un duh,un suflet ratacitor al meu...

Prin ce galaxii te-ai ratacit de-ai ajuns tocmai aici?

Te intreb acum,inainte sa pleci...

Caci...vei pleca nu?Sau preferi sa fim nemuritorii muritori

Ai galaxiei mele,ai nostalgiei unei pete de cerneala,o unda de mister...

Adio!Dar nu pleca,iti rup din voce suntete,

Ca sa le aud mereu cand nu vei fi aici,sa-mi controlezi

Sentimentele oarbe,mute si surde;

Imaginile ce nu te stiu decat pe tine,misterul unor lacrimi

Imorale poate pentru lumea incolora din tine...

Gata..a cazut cortina peste tot....

In decorul ravasit al inimii mele,e pustiu fara tine,

Fara misterul si persoana ta sadica uneori,inspaimantat...

La auzirea strigatelor mele,fuge si tristetea,ii e prea frica;

Acum sunt singura,tu te-ai intors in lumea ta...in lumea ta...

Locul unde....eu n-am ce cauta chiar daca....

Ne-am nascut pe acelasi fir de ata...

P.S. : Barbatul din poza,este doar actorul care interpreteaza un personaj prin intermdeiul caruia m-am inspirat....sper sa se inteleaga ceva....din cea am simtit....dar sunt doar niste cuvinte ce valoare pot sa abia?