Odata,auzeam tipatul unei stele,dar ea era mult prea departe ca sa o pot ajuta,ca sa o pot ajunge...insa cand praful meu de stele s-a terminat tocmai in galaxia ei,am intalnit-o.Dar,parca dintr-o data numai stralucea ca odinioara...ramasesem in pana de iluzii,totul se sfarsise...nu mai aveam de ce sa respir aerul unui univers banal,asa ca m-am aruncat,m-am aruncat in...vid....dar n-am murit...trupul inca se mai framanta pe farame de pamant...fara rost...fara sens...fara viata....fara suflet....fara nimic...
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~sfarsitul basmului~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Suntem oameni,si avem cu totii vise,aspiratii,iluzii; s.a.m.d
Ne construim propriul personaj pe parcursul vietii,ii impunem niste limite...tintim mereu cate ceva,alcatuim vise in sinea noastra ce...se vor realizate....uneori le implinim,alteori nu...uneori viata ne da totul,alteori nimic,uneori oamenii mor fara sa cunoasca gustul victoriei,fara sa-si traiesca visul...
Dar,daca toata viata luptam sa indeplinim un vis,atunci cand va venii marele moment(poate si cel mai asteptat al vietii noastre) ce vom facce? Ce facem dupa ce ne vedem visul cu ochii?ce ne facem dupa ce l-am trait?
Oare mai avem de atunci pentru ce trai?Desigur,poate fii doar o perioada din viata noastra....mereu vin altele,si altele...noi visuri...dar totusi...sfarsitul unui vis darama iluziile...oare nu acestea ne tin sufletul in viata?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
ufff deci pc u meu e rau am scris commentuh ji nu l'a trms. i'm going to smash him.. first comment wii.. stele din lapte praf .. si sperante din fulgi de nea... kiss u
Trimiteți un comentariu